marți, 11 ianuarie 2011

La mulţi ani fericiţi!

Am lipsit cam mult. Cel puţin eu aşa cred. Poate nu mi-a simţit nimeni lipsa; eu însă îmi simt lipsa. Din nefericire nu prea pot spune că acest an a început prea bine pentru familia mea. Acum mă simt şi eu cam aşa cum e vremea : amorţită şi în ceaţă. Încerc din răsputeri să mă ridic, să ies din ceaţă. Ştiu sigur că voi reuşi, pentru că trebuie, pentru că vreau, pentru că pot!

Cred că avem în noi puterea de a îndura şi de a depăşi greutăţile exact ca minunata Marie sculpatată de Michelangelo.




Şi mai cred că noi oamenii suntem nişte fiinţe puternice şi frumoase ca David al aceluiaşi Michelangelo.


 
Ştiu că aşa se cuvine, să facem urări de bine pentru acest nou an. Asta vreau să fac şi eu. Vreau să-mi amintesc şi să vă amintesc că avem puterea de a ne face singuri viaţa un iad sau un rai. Depinde ce alegem să credem că putem face. Eu aleg să cred că voi reuşi să-mi fac acest an, unul foarte bun.

LA MULŢI ANI !

Vă rog să priviţi cu atenţie aceste sculpturi şi să  descoperiţi din nou şi din nou frumuseţea şi bucuria de a fi OM.
 La mulţi ani tuturor, şi buni şi răi aşa cum ne vedem sau cum ne văd ceilalţi! Hai să facem cu toţii din acest an 2011 un an în care să ne dăruim nouă înşine (implicit şi celor din jur) multe, multe zile pline de viaţă şi bucurie! Sunt sigură că putem! Voi ce credeţi?

LA MULŢI ANI!